Monday, April 9, 2007

......................................................................................................................................................

M-am intalnit cu pictorul.
Nu stiam ca e pictor.
Prima data cand l-am intalnit mi s-a parut un ciudat arogant.
Si mi s-a parut ca nu ma place deloc.
Azi am aflat ca de prima data si-a dat seama ca...sunt cum sunt.

Am stat 7 ore. Si acum sunt murdara de carbune si creion ceramic.
Am vorbit despre dadaism, suprarealism, picasso, salvador dali.
Si-a dat seama ca sunt pe jumatate rusoaica.
Mi-a spus chestii pe care am promis ca nu o sa le mai zic. Niciodata. Nimanui.

Alaska, frig, campie, iarba.
A pictat, a desenat, mi-a povestit despre tactici si scheme in pictura. Despre retusuri.
Despre Nikita Mihalkov si Andrei Tarkovski.

Ma simteam ca intr-un vis. Si impingeam limita gandirii/subconstientului.
Nu m-am mai simtit asa decat atunci cand faceam teatru.
Flaut, cor, pian, rasete. Amintiri pe care le crezi uitate dar care te bantuie in vise. Si te influenteaza in actiuni.
De mult timp nu am mai fost asa lucida. Si atat de dispusa sa inteleg lucruri.
As putea sa fac atatea! Si permanent exista frica sa nu te pierzi. Sa nu ma pierd in tara asta. Exact asa a fost.

oamenii innebunesc atunci cand ies prea muult din ei. cand dualitatea nu se mai realizeaza. cand se izoleaza sau cand sunt unici. cand isi pun masti care intra in carne si se combina cu ea.

whisky, ciocolata, cozonac,

nu ma mai pot concentra.
a fost prea puternic.
prea puternica.
a fost ca si cand m-as fi intalnit cu viitorul.
cu prezicatorul.
cu prevestitorul.
poate unele chestii le spui pentru ca stii cum vor fi primite de celalalt. si vrei sa ii gadili putin egoul.
dar cand cineva te cunoaste dupa 5 minute si se deschide in totalitate, e altceva.
in sfarsit mi-am dat drumul la scris.
pentru cat timp?
refulez...din ce in ce mai neperiodic.

parca as fi intr-un camp magnetic. si tot cunosc si tot cunosc si tot mi se pare ca (GATAA!) stiu ce vreau. si ca de fiecare data se da totul peste cap. Si imi dau seama ca inceputul era bun, era scopul...si ca am deviat cate putin cate putin ..pana a devenit ceva foarte mult.

am tacut cel mai mult azi. de obicei eu domin conversatiile.
azi m-am simtit bine sa tac.
sa tac si sa ascult.
sa ascult in 7 ore cat n-am ascultat pana acum.
e brutal.
iar limba romana are cuvinte cu prea multe sensuri care exprima prea putin. nu se compara cu germana si rusa unde stii precis ce a vrut sa spuna. In romana totul e interpretabil.
mi-am uitat limba materna.

No comments: